O cultură de urină negativă poate fi liniștitoare, dar nu explică toate cauzele urgenței urinare. Testul caută anumite bacterii care se dezvoltă în condiții de laborator; urgența urinară poate proveni și din sensibilitatea vezicii urinare, iritație, probleme ale planșeului pelvin, sarcină, efectele medicamentelor sau afecțiuni care necesită alte teste decât o cultură de rutină. Următorul pas depinde de întregul model: cum au început simptomele, dacă există durere sau febră, ce a arătat analiza de urină și cum și când a fost recoltată proba.
O cultură este un test de laborator care încearcă să cultive bacterii dintr-o probă de urină. Un rezultat negativ înseamnă că laboratorul nu a găsit o creștere care să îndeplinească criteriile sale de raportare. Aceasta face ca o infecție bacteriană tipică a vezicii urinare să fie mai puțin probabilă, mai ales atunci când analiza urinei și tabloul clinic nu sugerează nici ele o infecție. Nu este un test universal pentru fiecare cauză a simptomelor urinare și nu diagnostichează în sine vezica urinară hiperactivă, o infecție cu transmitere sexuală (ITS), sindromul durerii vezicale sau o afecțiune a planșeului pelvin. Institutul Național de Diabet și Boli Digestive și Renale (NIDDK) explică ce pot arăta analiza urinei și cultura .
Momentul și calitatea probei pot fi importante. De exemplu, o probă recoltată după începerea administrării antibioticelor poate fi mai greu de interpretat, iar o probă contaminată sau recoltată necorespunzător poate să nu reflecte ceea ce se întâmplă în vezica urinară. Semnificația exactă depinde de raportul de laborator, de analiza urinei și de situație; nu presupuneți că un rezultat negativ fie exclude orice infecție, fie dovedește că sunt necesare antibiotice. Dacă simptomele persistă sau se agravează, întrebați medicul care a solicitat testul dacă proba trebuie repetată sau dacă este mai potrivit un alt test. Nu începeți singur antibioticele rămase.
Urgența urinară este o nevoie bruscă de a urina, dificil de amânat. Atunci când urgența reapare, uneori însoțită de ieșiri frecvente în timpul zilei, treziri nocturne sau scurgeri, un medic poate lua în considerare vezica hiperactivă (OAB). OAB descrie un tipar de simptome, nu o concluzie care poate fi trasă doar din urgență. Ghidul AUA/SUFU din 2024 recomandă evaluarea simptomelor și verificarea analizelor de urină pentru semne ale altor cauze. Dacă urgența continuă să apară, faceți o programare și notați frecvența, ieșirile nocturne, scurgerile și aportul de lichide, în loc să etichetați singur simptomul.
Cistita interstițială, numită și sindromul durerii vezicii urinare, poate implica presiune sau durere în abdomenul inferior sau pelvis, urinare frecventă și urgență urinară. Unele persoane simt durere care se acumulează pe măsură ce vezica urinară se umple și se calmează scurt după urinare; altele pot avea urgență urinară cu puțină durere. Nu există un singur simptom care să o confirme, iar medicii iau de obicei în considerare și exclud mai întâi alte cauze. NIDDK notează că diagnosticul poate implica istoricul medical, examinarea, analiza urinei, cultura și anumite teste suplimentare. Dacă simptomele persistă, reapar sau afectează somnul sau activitățile zilnice, prezentați un jurnal al simptomelor și fluidelor unui profesionist din domeniul sănătății; acesta poate ajuta la evidențierea tiparelor fără a încerca să diagnosticați cauza.
Cofeina, alcoolul, alimentele acide sau picante și unele produse de îngrijire personală pot agrava simptomele la unele persoane, dar factorii declanșatori variază. Consumul de cantități foarte mari poate crește numărul de vizite la baie, în timp ce restricționarea excesivă a fluidelor poate concentra urina și poate agrava iritația. Constipația poate, de asemenea, adăuga presiune în pelvis și poate afecta simptomele vezicii urinare. Mențineți o hidratare normală, cu excepția cazului în care un medic v-a stabilit o limită de lichide. Timp de una sau două săptămâni, înregistrați băuturile, mișcările intestinale și episoadele de urgență urinară; dacă apare un tipar, încercați să schimbați câte un factor declanșator suspectat pe rând și discutați simptomele persistente cu un medic. NIDDK recomandă ca factorii declanșatori ai alimentelor și băuturilor să difere între persoanele cu sindrom de durere a vezicii urinare.
Mușchii din jurul vezicii urinare și a planșeului pelvin ajută la controlul urinării. Tensiunea, coordonarea deficitară sau dificultatea de golire completă pot contribui la urinarea urgentă sau la micțiuni mici frecvente. Disconfortul pelvin, durerea în timpul actului sexual, jetul slab de urină, efortul sau senzația că urina rămâne pot fi indicii utile de raportat, dar nu identifică o cauză în sine. Solicitați un examen medical sau o trimitere la o consultație dacă aceste caracteristici sunt prezente. Evitați să începeți exerciții de întărire a planșeului pelvin, cum ar fi exercițiile Kegel, fără îndrumare, dacă acestea cresc durerea sau senzația de strângere a vezicii urinare; NIDDK notează că unele persoane cu simptome de durere a vezicii urinare pot avea nevoie în schimb de terapie de relaxare a planșeului pelvin.
Sarcina poate crește frecvența urinară, însă urgența urinară însoțită de arsură, durere, febră sau senzație de rău necesită totuși sfatul medicului prompt, deoarece sarcina modifică modul în care sunt evaluate simptomele urinare. După menopauză, modificările țesuturilor vaginale și uretrale pot provoca disconfort sau urgență urinară la unele persoane. Diureticele și alte medicamente pot modifica frecvența urinării; diabetul și afecțiunile neurologice pot afecta, de asemenea, funcția vezicii urinare. Nu întrerupeți administrarea medicamentelor prescrise și nu presupuneți că un simptom este o schimbare normală a unei etape a vieții. Informați medicului despre posibilitatea unei sarcini, simptomele menopauzei, afecțiunile medicale și fiecare medicament eliberat pe bază de rețetă sau fără prescripție medicală pe care îl luați. Colegiul American de Obstetrică și Ginecologie (ACOG) recomandă atenție medicală pentru simptomele urinare în timpul sarcinii .
Uneori, primul rezultat trebuie interpretat în context. Dacă simptomele seamănă puternic cu o infecție a vezicii urinare, dacă proba a fost prelevată după administrarea de antibiotice, dacă recoltarea a fost dificilă sau dacă simptomele se agravează, contactați medicul care a efectuat prescripția. Acesta poate revizui analiza de urină și detaliile culturii, poate repeta o probă colectată corect sau poate căuta o altă cauză. O cultură de urină de rutină nu este același lucru cu testarea pentru ITS: uretra sau cervicita cauzată de o ITS pot necesita un test specific de amplificare a acidului nucleic (NAAT), adesea folosind urină sau un tampon cu lapte. Dacă a existat o posibilă expunere, secreții, leziuni genitale sau dureri pelvine sau testiculare, întrebați direct dacă testarea pentru ITS este adecvată. CDC descrie metodele de testare pentru ITS disponibile .
Pietrele la rinichi sau vezica urinară, retenția urinară și afecțiunile urinare mai puțin frecvente pot provoca, de asemenea, urgență urinară sau simptome similare. Prezența sângelui în urină nu trebuie ignorată ca un efect așteptat al unei culturi negative. Următorul test adecvat depinde de istoricul medical și de examinare; în anumite cazuri se poate lua în considerare imagistica sau măsurarea urinei rămase în vezică. Întrebați ce au arătat cultura și analiza de urină, dacă au fost prezente sânge sau leucocite și ce măsuri ulterioare se recomandă.
Solicitați sfatul medicului de urgență în cazul febrei sau frisoanelor, greaței sau vărsăturilor sau durerilor de spate, într-o parte sau în zona inghinală, în special atunci când sunt prezente simptome urinare; acestea pot fi semne ale unei infecții renale. Solicitați îngrijiri medicale prompte dacă aveți sânge vizibil în urină, dureri severe sau care se agravează rapid, incapacitatea de a urina sau slăbiciune sau amorțeală nouă în jurul zonei inghinale sau a picioarelor. Dacă sunteți gravidă și aveți simptome urinare, contactați imediat medicul dumneavoastră prenatal. Apelați serviciile de urgență în cazul bolilor severe, leșinului, confuziei sau dificultăților de a rămâne trează. NIDDK enumeră febra, frisoanele, greața sau vărsăturile și durerile de spate, într-o parte sau în zona inghinală printre simptomele de avertizare ale infecției renale.
Un jurnal scurt poate ajuta un medic să decidă dacă o cultură repetată, un test pentru ITS, o examinare, o revizuire a medicației sau o evaluare axată pe vezică sunt mai utile. O cultură negativă este o dovadă, nu un motiv pentru a ignora simptomele persistente și nici, în sine, un motiv pentru a lua antibiotice. Explicația poate fi comună și ușor de gestionat, dar numai un profesionist din domeniul sănătății care vă cunoaște istoricul medical poate evalua ce vi se aplică.
Notă medicală: Acest articol oferă educație generală și nu pune diagnosticul unui cititor și nu înlocuiește îngrijirea oferită de un profesionist din domeniul sănătății. Îndrumările la care se face referire aici includ paginile NIDDK revizuite în 2024 și ghidul AUA/SUFU pentru vezica hiperactivă publicat în 2024; recomandările pot depinde de circumstanțele individuale.
O cultură de urină negativă nu explică toate cauzele urgenței urinare. Aflați posibilitățile comune, când să solicitați asistență medicală și ce să discutați cu un medic.
Articolul doctorului Lu Thi Hong Van despre hidronefroză. Boala poate provoca afectarea funcției renale și poate deteriora structura celulelor renale.
